Hipnoza este un fenomen psihologic complementar, ce presupune modificarea stării obișnuite de conștiință, prin tehnici de relaxare și imagerie dirijată. Scopul este accesarea minții inconștiente, pentru a putea înțelege și a explora la un nivel profund dificultățile prin care trecem.
Starea din timpul hipnozei ne este familiară, pentru că majoritatea avem măcar o activitate în care ne putem lăsa absorbiți fără să ne dăm seama când trece timpul. Fie că este vorba de un film, o plimbare cu cineva drag, o pasiune creativă, o activitate fizică sau orice activitate ne face plăcere, putem vorbi despre starea de transă spontană. Asta înseamnă că atenția noastră se orientează cu mai puțin efort către un scop și rămâne acolo o perioadă, oferindu-ne satisfacția că la final generăm energie și bună dispoziție.
Starea de transă este resimțită foarte plăcut, pentru că implică destindere fizică și psihică profundă, detașare de problemă și pentru că nu solicită gândirea analitică.
Care este demersul terapeutic?
În funcție de specificul problemelor cu care se prezintă o persoană, psihoterapeutul poate recomanda în cadrul psihoterapiei folosirea hipnozei, pentru că facilitează orientarea selectivă a atenției, iar clientul își poate privi mai detașat problema. Astfel, persoana continuă să audă tot ce se petrece în jur, dar tinde să nu mai ia în seamă și să proceseze acele informații. Este important de știut că starea de conștiință se păstrează pe tot parcursul hipnozei, simțurile sunt accentuate și în orice moment persoana aflată în starea de transă își poate exersa voința.
Pentru a se putea realiza, hipnoza presupune o relație de comunicare activă din partea clientului.
Manifestările fiziologice observabile din exterior sunt: relaxarea generală, încetinirea ritmului respirator, greutate sau senzație de ușor la nivelul membrelor, furnicături sau alte senzații fizice plăcute. La nivel psihologic, manifestările sunt detașarea de mediul înconjurător și modificări subiective ale percepției timpului.
Practic, se simte ca acea stare de cufundare pe care o regăsim oricând facem ceva cu interes: citim o carte bună, stăm în natură și ascultăm susurul unei ape sau ne jucăm ceva distractiv.
Decizia de a folosi hipnoza se ia în urma unor ședințe de psihoterapie și nu se recomandă la prima întâlnire între client și psihoterapeut. Asta pentru că este foarte important ca cei doi să stabilească în prealabil o relație de încredere și comunicare emoțională, astfel încât intervenția să fie cât mai adaptată nevoilor particulare ale clientului.
Psihoterapeutul are obligația de a explica în amănunt procedura pentru a se înțelege exact felul în care funcționează și pentru a demitiza credințele nerealiste despre hipnoză ce au fost promovate în filme și la televizor.
După ce a fost parcursă această etapă, se începe inducția, care se poate face prin sugestii de relaxare, imagerie dirijată sau orientarea atenției către un stimul. Apoi, se trece către transa propriu-zisă, orientată către scopul stabilit de comun acord. Persoana aflată în starea de transă declanșează procese inconștiente ce presupun starea de reverie, asociații și conexiuni.
Căror probleme este recomandată hipnoza?
– Controlul anxietății
– Tulburări psihosomatice
– Modificarea atitudinilor și reacțiilor față de anumite situații
– Conflicte emoționale inconștiente
– Depresie
– Tulburarea obsesiv-compulsivă
– Ameliorarea durerilor
Autor: Isabela Stanciu – Psihoterapeut în terapie cognitiv-comportamentală, hipnoterapie și terapie Ericksoniană