Isabela m-a ajutat să fac ceva lumină în nebuloasa anxietate, de când fac terapie mă observ mult mai mult, am învățat să nu mă mai biciuiesc pentru orice așa-zis eșec, să am răbdare cu mine, ceea ce m-a ajutat, surprinzător, să fiu mai consecventă în special în a-mi asculta și îngriji corpul, lucru la care eram tare nepricepută. Îmi înțeleg mai bine emoțiile, gândurile și nevoile și mi se pare că problemele pe care le aveam și pentru care am apelat la terapie se pot rezolva. Îmi place și spațiul unde au loc întâlnirile și oamenii de acolo îmi dau un sentiment de siguranță și încredere.
(A, 37)

La ON Institute am reușit în câteva ședințe să trec peste toate insecuritățiile pe care le simțeam sau clișeele pe care le credeam despre terapie. Isabela m-a făcut să simt că în încăperea pentru terapie îmi pot elibera toate gândurile și sentimentele înăbușite în deplină liniște, în sens propriu și figurat. Știe cum să se adapteze în funcție de persoană, depistând și empatizând cu nevoile ei de la o ședință la alta. Totodată am descoperit numeroase lucruri despre mine, cât și despre psihic în general, lucruri esențiale în dezvoltarea mea personală.
(S, 25)

De aproximativ 1 an, de când “frecventez” asociația dvs. m-am îmbogățit 🙂 Și, deși știam undeva acolo că durerea/tristețea înnobilează, acum cumva simt asta pe propria-mi piele. Sunt foarte norocoasă că am găsit un om minunat cu care să lucrez și vreau să fie vizibil numele lui, vă rog să nu-l tăiați la montaj 🙂 Isabela este terapeutul care mă însoțește pe drumul meu spre acceptare a ceea ce sunt, ce am fost și ce devin pe zi ce trece, prin descoperirea momentelor grele prin care am trecut și felul în care m-au format, dar și în care mă ajută să evoluez atât de natural.

E atât de eliberator să descoperi – de exemplu – că a-ți ierta părinții, pentru că te-au expus unor traume (fără să vrea) sau că nu te-au ajutat să fii stăpân pe tine și să te iubești, ba dimpotrivă, este esențial pentru a trai frumos și a fi mulțumit (culmea) de tine. E atât de eliberator să știi unde să te îndrepți când simți că nu mai faci față și anume în interior 🙂 E atât de interesant să te descoperi.

Ar fi multe exemple de menționat, însă nu vreau să fie un feedback lung și plictisitor 🙂
Știu că pare pompos, clișeic sau idealist poate ce am scris mai sus, dar concluzia mea este că experiența de lucru avută cu Isabela este o revelație și o împlinire sufletească de care are nevoie orice om care se află în momente grele cu el însuși sau în imposibilitatea de a-și răspunde unor întrebări care se încăpățânează să rămână blocate, dintr-un motiv sau altul.

Mulțumesc asociației pentru ceea ce face, pentru implicare, pentru dorința continuă de a ajuta, de a bucura și de a aduce un aport atât de important în dezvoltarea sănătoasă a noastră și mai ales a copiilor, într-o lume atât de ciudată.
(I, 34 ani)

Salutare, Am ajuns la centrul On Institute prin recomandarea prietenei mele. Căutam o persoană cu care să pot relaționa în mod natural. Voiam să pot pune în practică prin orice mijloc ceea ce apucasem să citesc pe ici, pe colo. Eram debusolată, speriată, incertă, pur și simplu simțeam că arăt pe exterior a ceva ce nu mai recunosc.

Am întâlnit-o pe Isabela. Auzisem că este necesară o anumită conexiune între terapeut și pacient. Nu știam ce presupune asta. Înainte fusesem câteva luni la un psiholog. A fost ok, dar voiam ceva mai mult. Teme pentru acasă, le-am spus eu. Exerciții suplimentare. După prima ședință cu ea, am simțit în propriul corp ce reprezintă acea conexiune. Nu există o definiție sau o exprimare în cuvinte. Doar se simte. Se simte a “încredere”, a “speranță”; se simte a “contezi” și a “exiști”. Prima ședință a fost una de relaxare, mă așteptam să plec franjuri de acolo, răvășită, dar de fapt am plecat cu un puternic sentiment de speranță.

O să dau din casă și voi spune că pentru multe luni am crezut că Isa este un înger, am crezut că eu respir pentru că mă ajută ea. Iar ea îmi repeta că toată munca și tot efortul îmi aparțin. Am ajuns să îi dau dreptate și după un an de terapie pot spune că este: un om. Om cu O mare, din perspectiva mea. Este acel om care pur și simplu respiră alături de mine, care îmi pune întrebări incomode la care nu am răspuns aproape niciodată, imediat. Acestea vin la câteva zile, săptămâni sau luni mai târziu. Este cea mai pură gură de aer. Pentru mine, această terapie este investiție în propria-mi persoană.

În interiorul centrului dăinuie… o liniște naturală, sănătoasă și armonioasă. Vin copii, vin părinții sau bunicii acestora, vin alți oameni pentru terapie. Când ne salutăm există acel “bună ziua, te înțeleg perfect!”. Toată casa inspiră siguranță și prietenie. Găsești un colțișor cu ceaiuri, apă caldă, există alt colț cu cărți pe care le poți citi în voie, un panou cu diferite recomandări de cărți sau fraze pe care le poți introduce în vocabularul propriu.

Până și drumul de la metrou până la centru are mult frumos în el. Sunt copaci pe străzi, curți pline cu flori, păsări, iar toate astea culminează în curtea institutului. Îmi place până și ușa de la intrare care scârțâie. Este sunetul care îmi declanșează: “bine ai venit, hai să vedem ce mai descoperim și astăzi!”.

Aș putea vorbi la nesfârșit despre experiența mea cu Isa sau despre saluturile cu colegele ei care au mereu un zâmbet normal și iubitor, dar mai bine las pe fiecare să le caute.

Așadar, lansez invitația de a simți mirosul de lemn vechi, parfum de lumânări terapeutice (așa le numesc eu, probabil sunt doar lumânări parfumate :p), iz de natură creatoare, atât în interior, cât și în exterior.

Pentru că totuși îmi plac definițiile, las una aici pe care am descoperit-o de curând și mi-a plăcut: <>
Sursă: Dilema Veche, Când mergem la psihiatru și când mergem la psihoterapeut?” (M, 32)